Am pus versuri pe foaie.

Când pur și simplu nu mai poți să urlii, nu mai ai glas,
Când singurătatea e ultimul lucru care ți-a rămas,
Ai impresia că fiecare secundă ce trece te doare,
Că ești slab, chiar dacă alții îți spun să fii tare.
Ești cufundat în lacrimi, în amintiri dureroase
Și durerea ta se simte până dincolo de oase
Auzi cum secundele se sparg zdrobite de pereți
Tu nu mai uiți, nu mai plângi, nu mai crezi, nu mai ierți.
Ascultă, știu cum e să fii rănit, nebandajat cu răni deschise
Știu cum e să bați la ușa sufletelor de mult închise.
Știu cum e să îți vezi viața ca pe-o scurtă dramă
Să-ți folosești bunătatea mai degrabă ca pe-o armă.
Că viața nu te-ntreabă cât de mult de-ai antrenat
Și la final nimeni nu dă doi bani pe cât ești tu de bogat
Și-așa zic unii că bogăția vine din interior
Dar ce bogăție e aia, dacă în adâncuri simt că mor ?
Nimic nu are rost cânt simți că ești distrus,
Și nimic nu te ajută când te simți un intrus,
În propria viață și nu mai găsești antidot,
Și la fiecare încercare zici ” Eu nu mai pot „ .
E greu și eu nu-ți pot garanta că va trece
E dureros că timpul și oamenii te lasă tot mai rece
Dar e de apreciat dacă ai putere să mergi în față,
Că fiecare șut în fund e o lecție de viață.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.