Cum am ajuns să surzesc!?

   ”Fiecare experiență a omului este marcantă. E liniștitor să vezi că nu ești singurul om din lume care are experiențe ciudate. ”

 Bună, eu sunt fatacuțigara și astăzi o să vă povestesc cum am ajuns să surzesc.

Cu toții am trecut prin perioada în care începem să ne dăm seama de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și avem impresia că oamenii care ne înconjoară au cele mai bune intenții. Ei bine, asta e cea mai mare minciună pe care viața ne-o poate spune cineva .Astăzi, din douăzeci de oameni cu care discutam în trecut, mai pot discuta doar cu vreo doi, trei ceea ce mi-a demonstrat că oamenii pleacă, chiar dacă promit că nu o vor face.

Trecutul meu și poate și al tău a fost acaparat de replica ” nu mai pot ”. Nu mai puteam să suport răutățile oamenilor, nu mai puteam să suport cuvintele oamenilor, nu mai puteam să suport minciunile oamenilor, pe scurt nu mai puteam să suport oamenii. Eram ca un copil mic care plângea din orice și credea că trebuie să bage în seamă fiecare mișcare a celor din jur. Eram o plângăcioasă despre care oamenii credeau că nu poate face nimic în viața asta, dar uite-mă aici, scriind pentru oameni care probabil au nevoie să audă cuvintele mele.

În fine, perioada aia de panică și de ”nu mai suport viața asta” s-a transformat repede într-o perioada în care am început să surzesc. Timpanele mele începeau să se încleșteze și să formeze ziduri de apărare împotriva răutăților. Am început să nu mai aud oamenii din jurul meu, care nu aveau nimic bun de spus ,am început să ajung să cred că nici măcar aparatele auditive nu mă vor mai face să pot să bag în seamă răutățile, pe scurt, am început să mă surzesc.

De pe urma surzeniei mele, am avut de câștigat cel mai important lucru din lume: liniștea. Liniștea după care tânjeam în serile de depresie, liniștea pe care nu o aveam niciodată când ieșeam din casă, liniștea care la o adică mi-a adus fericirea.

Surzindu-mă am realizat că oamenii nu au nicio putere asupra mea și că viața mea este viața pe care vreau să o trăiesc nu pe care trebuie să o trăiesc, dar nu am luat în considerare cel mai important lucru: oamenii te critică dacă ești diferit. Surzenia mea a venit ca o ușurare pentru mine, ca un defect pentru alții. Într-o lume guvernată de perfecțiunea celor fără limbă, defectele celor ca mine sunt gloanțe în bătălia răutăților.

Mă consideram și mă consider o persoană surdă, într-un mod metaforic,  pentru că nu las cuvintele oamenilor din jur să ajungă la mine, dar în lumea asta a fi surd înseamnă că ai un handicap, iar cei mai mulți nu înțeleg că handicapul ne face speciali nu diferiți.

E nevoie de curaj să fii special, e nevoie de principii să poți să faci lucruri la care alții visează și e nevoie de o doză de nebunie să iți dorești să ai o viață diferită. La fel cum mi-am spus mie în momentul în care am început să surzesc o să-ți spun și ție: La finalul vieții degeaba regreți că nu ai făcut ce-ai vrut, dacă nu ai știut să accepți şansele din trecut!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.