Coșmarul !

tumblr_static_tumblr_static_c3o3smxyzuo0skco8o8s4co8o_640

M-am trezit dintr-un coșmar într-o mare de oameni aiuriți,
Oameni nedefiniți, despărțiți de ceea ce îi face fericiți
Auzind numai ecouri ce păreau a fi vocile lor,
Auzind printre ecouri urlând gânduri cu ecou.

M-am trezit dintr-un coșmar în vârful unui munte format din suflete îndoliate,
Oameni marcați de trecut, nemarcați de timp, având clepsidrele realității sparte, 
Văzând doar umbre ce păreau a fi oameni trecuți prin viață,
Văzând printre umbre rămășițele unor priviri pline de speranță.

M-am trezit dintr-un coșmar într-o vale plină de orgolii omenești,
Oameni aflați la capătul puterilor, scriindu-și ale vieții povești,
Simțind doar timpul, iar cu timpul simțind cum toți se degradează
Simțind pe lângă timp și spațiul în care frica levitează .

M-am trezit într-un pustiu plin de ecouri, umbre mute
Știind că nu pot eu să fiu om așa bun să le ajute.
M-am trezit cu mari dureri, sentimente, remușcări,
Crezând că viața o să ne-alunge în ale timpului uitări.

M-am trezit dintr-un coșmar mult prea urât să-l pot descrie,
M-am trezit și n-am simțit că ar fi cineva să știe…
Cum e să dai foc la dorințe, prin ele să menții doar jarul
Și doar atunci am realizat că ăsta îmi era coșmarul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.