Unde am fost ?

gggggggg

N-am avut curaj să-mi spun de câte ori în gânduri seara…
în suflet mi-era primăvara, iar flori înfloreau rânduri;
E prea zbuciumat pământul ca liniștea ce stă să înceapă…
să nu aducă toamna-n gânduri, să sece rădăcini de apă.

Unde am fost când la nevoie avem nevoie să îmi fiu?
Unde mă duc de pașii-mi calcă pe un pământ mult prea pustiu?
De ce nu sunt aici cu mine, deși mă simt de parc-aș fi…
E mult prea zbuciumat pământul, florile nu cresc într-o zi!

La fel cum apa arde focul, după furtuni seacă pământul,
Liniștea iscă potopul, munții sunt purtați de vântul…
Ce-mi brăzdează azi obrazul ud de timpul scurs în valuri…
Timpul ce îneacă gânduri îndepărtate de maluri.

N-am avut curaj să văd de câte ori în gânduri sumbre…
priveam luna cu dispreț cum lumina și crea umbre;
E prea zbuciumat pământul ca întunericul nocturn…
să poată scoate la lumină tot ce nu am curaj să-mi spun.

Unde am fost când nu eram unde trebuia să-mi fiu?
Unde mă duc de pașii-mi calcă pe un pământ mult prea pustiu?
De ce nu am putut să caut un loc unde să mă găsesc…
E mult prea zbuciumat pământul, eu n-am curaj să îmi vorbesc!

La fel cum iarna vin călduri, iar vara apa în lac îngheață,
Zgomotul instigă pacea, munții se trezesc la viață;
E sfârșitul unui timp care își caută începutul…
Prin viitor, unde prezentul de mult și-a regăsit trecutul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.