Devenim mai goi

71548119_384884999090308_2779011533215105024_n
Cu timpul devenim mai goi și umbra vrea să ne încurce,

Clădim scări iluzorii din ploi, până la nori ele să urce,
Să oprească într-un ceas târziu apa și vântul ce doboară…
Memoria unui loc pustiu uitat în gând la ceas de seară.

Spre dimineață vrem uitarea ce șterge cu-n burete praful
Așezat pe-un ceas în zare, ceas căruia nu-i merge acul.
Opriți în timp suntem acum, acum când timpul în gol cade…
O veșnicie e secunda, minutele se scurg cascade.

Cascade ce inundă minți cu o tulbure apă amară,
Inundă locuri prea pustii uitate în gând la ceas de seară.
Cu timpul devenim mai goi și umbra pare să dispară,
Dispare în locuri prea pustii uitate în gând la ceas de seară.

Spre dimineață dorim pacea să potolească din tornade
O veșnicie e secunda, minutele se scurg cascade…
Inundă locuri prea pustii uitate în gând la ceas de seară,
Cu timpul devenim mai goi, iar goliciunea ne omoară!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.