Poduri

82196523_526158304656646_6663338973139566592_n
Ard poduri, când trecem peste ape, să ne lumineze calea,
Pământul plânge, sub picioare obosite, când ne contopim cu marea,
Sus, în zare, pescărușii zboară să alunge norii
Ochii umeziți de ceață fug să nu îi prindă zorii.

Alergând prin două lumi, două timpuri diferite
Sufletul ne oscilează între ce știe și simte…
Cărțile au fost făcute, doar destinul știe cum,
Răspunsul pentru un când rămâne să fie acum!

Ard poduri între inimi goale, să le transforme în fum si jar,
Sufletul ne oscilează între dulce și amar…
Sus în zare, pescărușii, zboară prevestind potopul,
Cărțile au fost aruncate, pe destin cade norocul.

Sub cupola de lumină plânge un bătrân pământ,
Sfâșiat de atâta foc întețit de-un rece vânt…
Sub picioarele obosite plânge, dar plânge în zadar,
Noi ne contopim cu marea, poduri ard până la mal.

Alergând prin două timpuri, prin trecut și prin prezent,
Răspunsul pentru un cine rămâne să fie absent.
Ochii umeziți de ceață fug să nu-i prindă asfințitul,
Ard poduri între oameni goi, cărbunii prevestesc sfârșitul!

2 gânduri despre “Poduri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.