Drum spre infinit

87566511_186811925975559_1914527327694356480_n

Aici și acum nu mai există…ceasul nostru s-a stricat
Cine ne salvează timpul, sau ce mai e de salvat ?
Trec decenii rânduri, valuri, nu simțim că îmbătrânim,
Ne îndreptăm spre infinitul unde trebuie să fim.

Pe o margine de lac secat soarele ar vrea să apună,
Însă nu poate s-o facă dacă nu există lună.
Astăzi, cerul nu există, s-a pierdut în altă lume…
Unde marea spală munții cu praf și pulberi de spume.

Acum și aici nu mai există, dar în trăiri mai simțim locul,
Unde decenii treceau valuri până să le ardă focul,
Unde eram cu toții oameni, nedespărțiți de antiteze
Azi ne-ndreptăm spre infinitul ce la final o să ne așeze…

Pe vârfuri prea înalte de munți acoperite de spuma mării,
Pe o margine de lac secat, unde apusu-i dat uitării,
Unde eram cu toții oameni, nesimțind că îmbătrânim…
Suntem aproape de infinitul unde trebuie să fim.

Aici și acum nu mai există…ceasul nostru a sunat,
Cine ne salvează timpul, sau ce mai e de salvat ?
Astăzi pornim încet de unde data trecută ne-am oprit,
Decenii trec în rânduri, valuri, creează drum spre infinit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.