Spice de grâu

blog
În lanul plin de întuneric, pământul caută lumină,
Urlă glia, e crăpată, de sape pline de rugină.
Norii nu mai aduc ploaie, soarele nu se zărește…
Grâu uscat la rădăcini, ce se dă se și primește.

Se dă în dar de izvor apă ca ploaia să poată să vină,
Se dau colțuri de întuneric, din ele să iasă lumină,
Dar înapoi nu se primește decât deșert și întunecime…
Grâu uscat la rădăcini, ce primim nu ne aparține.

Ne aparține numai totul cel din nimic, de nicăieri,
Ne aparține doar un astăzi, nu un mâine, nu un ieri.
Al nostru e doar ce noi dăm, nu ce dorim să ni se dea…
Grâu uscat la rădăcini, cheamă ploaia în calea ta.

Să spele un lan plin de-ntuneric, pământ ce-și caută lumina,
Să nu mai urle glina arsă, ploaia să spele rugina
Iar peste noi, spice de grâu, să nu bată uscatul vânt,
Ce se dă se și primește, primim ce avem în gând….

Iar de cumva în gândul nostru vom cere ploaie, dar vom da…
Numai deșert plin de rugină, ploaia nu va asculta…
Pe sub noi, spice de grâu, pământul va fi crăpat,
N-am fost sinceri în simțiri, bine am primit, rău am dat.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.