Somn…

nb

Ne cufundăm prea treji în somn, a viselor bijutieri,
Căutăm timpul noaptea, dar nu e nicăieri…
Trecutul de mâine e un viitor de ieri,

Oameni de cristal caută ierni în primăveri.
Lacrimi cad pe jar, udă a vântului adieri,
Vinul prea amar, în noapte prizonieri.
Temnițe încuiate cu lacăte de ceară,
Zboară, suflete, în ceruri, gândul mi-l coboară,
Să simt iară și iară, să simt căldura care…
În nopți prea seci cu stele reci mă ține în picioare.
Și du-te un’ te duci, să poți să mai apuci
Să vezi un răsărit de soare prin frunzele de nuci…
Ca atunci când o să cadă și frunze și copaci
Tu să ajungi prea sus în ceruri și în haos să zaci,
Ca atunci când o să vină ierni în primăveri
De sus din zări înalte să simți ce va fi ieri,
Iară ce a fost mâine să nu afli vreodată…
Zboară, suflete, în ceruri…temnița-i încuiată!

Cosmos răsturnat, vinul s-a vărsat,
Buni am fost, dar ce am câștigat?
Timpul s-a terminat…
Adio, ce păcat!
Ne găsim mulțumiți când ne găsim primind,
Nemulțumind cui dăruiește…
Niciodată dăruind
În nopți prea seci cu stele reci după soare tânjind…
Visăm că suntem treji, dar ne trezim dormind!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.