Monologul timpului…

dddddaa
Pășim prea obosiți prin viață,
iar pe față…pe față nu ni se citește nimic.
Timpul, așa cum îl cunoșteam, nu mai există
poate, poate să existe doar în alt timp,
sau poate timpul nostru nu mai are timp.
Noi avem timp?
Noi avem iluzia timpului care ne duce de colo-colo,
Avem impresia că timpul are să ne dea ceva,
dar timpul nu ne dă,
timpul ne ia tot ce timpul ne-a dat.
Timpul nu ne poate da nouă mai mult decât ne ia înapoi…
înapoi, acest înainte de altădată…
Timpul nu trece, nu există, nu iartă.
Noi avem timp?
Cei care au fost aici înainte noastră aveau timp?
pe ei cine îi mai poate întreba ?
Poate că, la fel ca noi, pășeau și ei obosiți prin viață
poate că oamenii cu care nu împărțim încă timpul o să facă la fel.
Dar, oare, avem timp?
Eu nu cred, eu nu cred că avem timp,
dar cred cu tărie că timpul ne are pe noi…
prin soare, prin ploi, prin pace, război,
împliniți sau sufletește goi, singuri cu noi.
Pășim prea repede prin viață, dar unde ne grăbim
Tu unde te grăbești?
Ne grăbim atât de mult să ajungem să ne descoperim,
dar sincer, spune-mi, graba asta a ta o să îți arate cine ești?
Ne grăbim să obosim…
Pășim obosiți și repede prin viață,
iar pe față…pe față ni se citesc urmele pașilor,
trântitul ușilor, căderea lacrimilor,
privitul apusurilor, desfăcutul sticlelor de vin.
Vin și plecă anii care nu au venit și nu vor pleca vreodată…
Mă întreb dacă mai avem timp,
sau dacă timpul nostru depinde de soartă,
sau poate de univers,
poate timpul se scurge invers și tot ce a fost s-a șters.
Timpul e universal.
Noi pășim prea obosiți prin viață.
Noi pășim prea repede prin viață.
Viața nu are de ales decât să ne urmeze…
până în momentul în care o să se oprească.
Atunci, când viața o să se oprească,
atunci o să avem timp,
atunci nu o să mai fim ai timpului,
atunci oboseala noastră nu va mai conta,
atunci ne vom dori să nu ne fi grăbit.
Până atunci, mă întreb cât timp mai avem…
noi, eu, tu, ca suflet, ca entitate.
Pășim prea reci și goi prin viață
încercând să ne formăm o realitate,
dar totul e iluzoriu și există mai mult de o posibilitate…
E posibil să pășești prin viață cu plăcere,
sau pașii să-ți devină o necesitate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.