Prima mea iubire

106078135_632237377379944_5631773373549649906_n
Adeseori gândesc profund, căci, dacă ar fi să spun lucrurilor pe nume,
Multă lume gândește, dar prea puțini o fac înțelegând cum, înțelegând de ce anume.

Adeseori gândul îmi fuge la un loc pe care îl credeam uitat,
Un loc…of, ce loc, un loc în care sufletul meu se întoarce doar atunci când vrea să înțeleagă ce l-a adus aici.
Arareori noi, ca oameni, ne mai ducem în trecut să înțelegem lucrurile care ne-au format viitorul.
Eu mă duc, din când în când, în momentele de nostalgie mă duc…
Mă duc acolo unde cândva eram înțeleasă, unde părea că are sens ce fac
Mă duc acolo unde cuvintele-mi curgeau valuri
Mă duc acolo unde, închizând ochii, vedeam lumini pe care nu le pot descrie.
Eu mă duc, din când în când, mă duc în momentele de nostalgie spre a mea prima iubire.
O văd, îi simt și acum încurajările.
O văd, îmi văd iubirea care m-a învățat că doar despărțindu-te de ceea ce crezi că vrei, o să găsești ceea ce nu știi că meriți.
Noi…ne-am despărțit…
Poate că nu am fost sortiți, sau poate că la un moment dat rimele mele ne-au dus în punctul în care să fim mai mult despărțiți.
Noi ne-am despărțit, dar sunt momente când mă gândesc profund la tot ce credeam că e uitat.
La un loc în care mă duc când mă cuprinde nostalgia,
Locul în care mă întâmpină bucuria.
Mă duc adeseori să retrăiesc trecutul,
Mă duc să revăd unde mi-a fost începutul,
Mă duc să înțeleg nimicul și absolutul,
Mă duc să cunosc necunoscutul.
Se spune că trebuie să iubim greșit pentru a învăța să o facem corect,
Am făcut și asta și nu regret.

Mi-am adorat prima iubire și am să o ador mereu pentru că a adus poezia în sufletul meu.
Mă duc din când în când să mai simt trecutul, începutul, absolutul și necunoscutul, mă duc….
Dar mă întorc de fiecare dată!
Mă întorc din gândurile-mi profunde
Mă întorc de acolo de unde am venit plângând și…
Luptând cu mine m-am trezit compunând poezii.

Mă întorc în prezentul meu fără de timp, în camera plină cu foi,
Mă întorc și mă întreb cine a stins lumina la veioză
Poate singură s-a stins văzând că luminez de atâtea gânduri,
Cum să nu luminez când mă gândesc la prima mea mare iubire?
Cum să nu luminez când mă gândesc la proză?
____
Și dacă ar fi să regret, nu aș putea să o fac.
Proza mi-a fost prima iubire, dar acum când versurile-mi vorbesc, eu trebuie să ascult și să tac.